Voua,sufletelor mele!:*

Este contopirea zâmbetelor cu plânsetele,este strălucirea inimii în privirea blândă a feţei calde. Este adevărul ce sfâşie orice urmă de neîncredere,este ploaia ce spală lacrimile şi soarele ce pătrunde sufletul.Este imboldul pentru bun şi propulsia spre frumos,este creaţia,libertatea şi infinitul. Este briza,roua şi adierea. Începe cu necunoaştere sfârşeşte prin moarte,cunoaşte iertarea şi divinitatea. Simt asta în fiecare zi,senzaţia ce-mi taie picioarele şi-mi scaldă mintea într-un vis frumos şi atât de real.Este o sinestezie a sufletului meu,este motivul pentru care buzele mele zâmbesc şi ochii-mi strălucesc. E ceea ce-mi defineşte viaţa şi-mi colorează soarta, e definiţia sentimentului nedefinit şi caracteristica confidenţialităţii. E unicitatea relaţiilor şi universul în care oamenii plutesc fără observaţii astronautice. E ceea ce am,preţuiesc şi iubesc!

Stiu ca e veche,dar vreau sa va reamintesc ce insemnati voi pentru mine! :)